E 22.17. Iată-mă, mai mult moartă decât vie, mai mult cu mintea pe şapte cărări decât unde-ar trebui să fie... după nu mai mult, dar nici mai puţin de 12 ore petrecute în Infern...
Ei bine, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, stimat "public" virtual, Infernul există. Da, există. E chiar aici, "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai", niţel mai la vale de fainul târg al Ieşilor. Drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii, iar eu, ca o idioată ce sunt, nu mă mai satur din a-l parcurge zilnic... La urma urmei, fiecare dintre noi e un Sisif, dar să nu intrăm aici în discuţii ce nu-şi au rostul.
Aş fi vrut, din toate măruntaiele mele, să mă culc. Să dorm buştean până mâine la 06.00, dar conştiinţa, dom'le, conştiinţa asta nenorocită nu mă lasă. Nu pot să nu avertizez lumea, nu pot să tac, e "imperios de necesar" să spun tuturor câte ceva despre Talpa Iadului....
Ei bine, pentru a identifica DIHANIA, pentru a şti cu cine aveţi de-a face, mă gândesc eu că ar fi bine să vă ofer câteva preţioase indicii. În mod mai mult decât evident, voi începe cu descrierea fizică a animalei, căci, după cum bănuiţi, este o "ea" . În primul şi în primul rând, dumneaei nu-i nici înaltă, da' nici scundă, e undeva cam pe la mijloc, o ajută faptul că îşi cocoţează copitele pe tocuri, dar ce tocuri... pfff, de n-a văzut Parisul. Dihania, haideţi să recurgem la acest nume generic, este foarte, foarte elegantă şi are vorba dulce, dulce, tocmai pentru a ademeni oamenii, pentru a-i induce în eroare, făcându-i pe bieţii sărmani să creadă că au de-a face cu o fiinţă umană. Problema este că, odată ademeniţi, precum muştele de rahatul proaspăt, poc, se aude sunetul capcanei. Eşti prins, prins şi nenorocit. Căci sub masca aceea, sub pielea bine întinsă, dată cu toate cremele pământului, sub fardurile mai mult decât stridente, învăluită de o aură de fixativ, ta ta tam, se află, dumneaei, Maiestatea Sa, Talpa Iadului. Şi, abia după ce va fi mai mult decât "tardiv de târziu", vă veţi da seama, dragii babei, în ce belele aţi intrat. Aspectul îngrijit, veşnica ojă roşie - poate de la atâta aprins focul din fundul Iadului cu sufletele celor nevinovaţi - podoaba capilară cam rară, ce-i drept, dar bine înfoiată, sunt doar nişte aparenţe. Căci aşa procedează Naiba. Se deghizează. Dar noi, care am citit ceva la viaţa noastră, ştim că Omu' Roş numai om bun nu e.
Şi, ajungând aici, ia să vedem noi cam în ce fel se poartă Dihania în mediul natural. În primul şi în primul rând, vorba sa, pardon, răcnetul său, e lege. Numai ce-o auzi că şuieră şi ştii că nu-i a bună. Ai făcut sau nu ceva greşit, musai trebuie să fii pedepsit, porcăit şi dat drept exemplu negativ celorlalţi trepăduşi. Păi cum, se poate altfel? Îndrăzneşti tu, păduche abia intrat în Iad să nu te supui? Să nu asculţi ce ţi se ordonă? Să nu te guduri de plăcere când albia de porci e mai curată decât tine? Nu, nu şi iară nu. De trei ori nu. Aşadar, vinovat sau nu, ţi-o iei în bot. Că aşa e regula. Şi punct. Nimic mai mult. În al doilea rând, după ce că nu ai voie să îi ieşi din cuvânt, nici măcar nu ţi se permite să deschizi gura. În caz de o faci, e pe propria răspundere, pentru care mai trebuie să mai "dai şi cu subsemnatul", eventual să redactezi şi o informare pentru ceilalţi, să ştie şi restul prostimii ce ai greşit tu şi să nu mai repete tâmpenia colosală. Adică, la urma urmei, mi se pare şi normal. Ea, care e acolo de la începutul vremurilor, care a văzut primul suflet picat în cazanul cu smoală, ea, tocmai ea să nu fie respectată? Când ea însăşi a pus bazele acestei instituţii? Când ea a făcut atât legile scrise, cât şi pe cele nescrise? Care legi, în mod evident, o avantajează. Tot ce spui, poate şi va fi folosit împotriva ta. Reţine asta, sărmane prost!
În al treilea rând - şi ne vom opri aici, tocmai pentru că-i număr magic - mai trebuie să ştii mătăluţă că, indiferent de ce faci, de cât de bine sufli în foc, de cât de senzual dai cu mătura şi aşterni covorul roşu înaintea ei, n-o să-ţi fie bine. Pentru că tu, în cazul în care nu ţi-a intrat încă bine în cap, eşti un nimic, un nimeni, un gunoi oarecare.
Aşa că, iaca un sfat prietenesc. Nu-ţi face inimă rea, necunoscute sunt căile Domnului şi, până ce vei afla de ce ai nimerit tu tocmai la ea în ogradă, dimineaţa, pe stomacul gol, bea o gură de aghiazmă şi bagă trei cruci adânci, aşa să-ţi ajute Dumnezeu. Nu te enerva, nu te stresa, du-te acasă, bagă la maţ şi scrie ceva frumos, cu care să-ţi înveseleşti tovarăşii de suferinţă.
Noapte bună.
No comments:
Post a Comment