Nici măcar nu ştiu dacă se merită să scriu despre asemenea subiect... şi totuşi, din lipsă de ocupaţie, am să o fac şi pe asta.
Aşadar... jurnalismu' românesc... iată doi termeni care mai că nu au ce căuta împreună. Nu ştiu dacă mai este cineva, în afară de mine, care să fi dezvoltat o scârbă incomensurabilă la adresa aşa-zişilor "jurnalişti". Da. Recunosc. Generalizez. Mea culpa. Or mai fi şi oameni care îşi fac bine meseria, dar prea puţini pentru a spăla ruşinea cauzată de ceilalţi. Menţionez, ca să nu mă trezesc cu oale sparte-n cap, că mă refer strict la "făuritorii" de ştiri, nu la oamenii de cultură care publică în reviste onorabile.
Se presupune, cred că prin absurd, că aceşti jurnalişti au terminat şi ei o facultate... Eu tind să spun că nu... Subiecte mediocre, scrise prost spre mizerabil, cu o gramatică ... departe de adevăr. Şi ce este mai rău e faptul că "făuritorii" au de muncă tocmai datorită (hm... sau mai bine zis, din cauza) devoratorilor de reviste precum CanCan, Libertatea sau care mai sunt ele... Că parcă se înmulţesc pe zi ce trece. Din ce mai postează unii şi alţii pe Facebook, ajung şi eu să mai dau click, uneori, pe ici pe colo, interesată fiind de titlurile însoţite mai mereu de !!! sau de !?. Când colo, nişte "ştiri" mai mult decât neinteresante, redundant de repetitive (dacă ei pot, eu de ce nu aş putea?), din care doar titlul mai poate face pe sărmanul om să se îndrepte spre ele. Lăsând la o parte gramatica... acea necunoscută care poate deveni mai bună chiar şi numai după câteva ore intense de meditaţii la limba română, conţinutul nu se poate ignora. Chiar nu! De cele mai multe ori, presupusele ştiri sunt:
1. informaţii despre calamităţi, războaie, criza financiară
2. crime, violuri, bătăi între vecini şi, preferatele mele,
3. lucruri SENZAŢIONALE despre "vedetele autohtone": Bahmuţeanca, Tonciu, Bianca Drăguşanu, Bote, Inna şi tot neamul lor cel adormit.
Ei, dragii mei, când dai cu ochii de aşa ceva, simţi că îţi palpită inima şi că te cuprinde o stare de vomă, combinată cu angoasă. În primul rând, stau şi mă întreb (degeaba, se pare): despre ceva bun şi frumos, nu se poate scrie? Şi nu aşa, ocazional, doar când trece vreo cometă. Poate ne-am săturat de ţaţa Florea violată de băiatu' lu' cutare, de forţele armate S. U. A., care nu ştiu ce naiba caută unde nu le este locul etc. În al doilea rând, de ce cuvintele "extraordinar" şi "senzaţional" apar doar lângă numele mai sus menţionatelor vedete? Ce mama dra..lui e aşa de fascinant, mirobolant şi psihedelic încât să se merite să ştie tot poporul? Că Inna a postat o poză cu ea nemachiată pe Facebook... Vă daţi seama, ce ignorantă eram, bine că am aflat. Că Bianca s-a vopsit roşcată - uite că-mi dau lacrimile de emoţie - sau că madame Monica Gabor se vrea o a doua Sharon Stone, afişându-şi chiloţii prin America - nişte ştiri cu adevărat suculente, care-mi fac inima să tresalte de emoţie! Nici nu ştiu cum aş fi mers la culcare dacă nu aflam aceste lucruri... Doamne, mai că-mi vine să mă pedepsesc... cum de am putut trăi în întuneric atât de multă vreme? E inadmisibil...
Daaar... mai grav decât omulenii ăştia care încearcă, la urma urmei, să îşi câştige traiul (ce-i drept, prin a oripila pe unii ca mine) este faptul că ei continuă să scrie PENTRU CĂ AU DE CE ŞI PENTRU CINE! Pentru că există o specie (sau subspecie) de oameni care nu doar că savurează scandalurile, bârfele şi ştirile despre vedete - apropo, cine naiba le-a făcut pe astea vedete şi de ce??? - dar chiar se hrănesc cu asta... nu pot respira, mişca, mânca sau câca (ăsta e termenul, pardoanele mele!) dacă nu află ce a făcut Cutăreasca atunci când ... bla bla bla ...
Mda. Deja m-am enervat numai scriind despre asta... nici măcar nu ştiu dacă am fost logică, fluentă, coerentă...? dacă am ajuns la vreo concluzie...? Ei şi ce dacă răspunsu' la toate este NU? Cu atât mai bine, aş putea spune, mă pot declara, în sfârşit, o jurnalistă de valoare! Mmmm, da, sunetele gloriei, muzica împlinirii! Dar stai... Doamne, dacă nu am să am despre ce scrie? Brrr... sper să-şi rupă mâine careva pantalonii-n fund, să am şi eu un subiect, ceva după care să-mi pot câştiga cinstit o pâine!
AMIN.
No comments:
Post a Comment