Când credeam că nimic nu mai am a spune, când credeam că nu mai am de ce să mă enervez, iaca, bunul şi milostivul Dumnezeu îmi dă ocazia; nu de alta, dar să nu se irosească harul povestirii...
După o noapte pe care nu le-aş dori-o nici celor mai crunţi duşmani, mi se oferă ocazia de a mă şi enerva până peste culme. Sună alarma de la ceas. Ora 10. Mă gândesc: să mă duc, să nu mă duc azi la şcoală... Decid să mă îmbrac şi să plec, cum să ratez eu ziua de joi, în care am două ore la clasa a V-a unde, din fericire sau din nefericire, sunt dirigintă. Dotată cu geaca de iarnă, cu eşarfă, cu faimoasa mea căciulă gri, ies din casă. Ger... cumplit. Nu-i nimic, înaintez... după lupte seculare, ajung în cancelarie. Cald şi bine. Chef de ore n-am, dar încerc a mă preface. Ce chef să ai când simţi că ai nisip în ochi, când îţi curge nasu' mai ceva ca Niagara, când tuşeşti de 10 ori pe minut? Miros de cafea... nu mă încântă... pe masă, prajituri şi alte cele... trec mai departe, nu prezintă interes... Când să mă înarmez cu catalogul, apare la directrice, foarte bine dispusă - nici nu mă mai întreb de ce - şi-mi zice să mă duc acasă. Mulţumescu-ţi ţie Doamne! Nici nu stau să-mi mai spună o dată, că o zbughesc spre cabinetul doctoriţei de familie.
Problema spinoasă este că acest cabinet se află undeva la capătu' lumii, mai precis în C.U.G. Mna, shit happens, and mostly to me... Aştept autobuzu', merg vreme de 35 de minute şi ajung, culmea, înainte de ora începerii programului, adică la 14,50. După cum mă aşteptam, nişte domnişoare la vreo 80+ de ani, erau deja acolo, bine instalate în scaunele de aşteptare. Asta e, îmi zic. Plec să îmi cumpăr un pachet de şerveţele nazale şi, când revin, culmea culmilor, se înmulţiseră... Nu mai erau doar două, ci vreo 10 şi 3 crai cu părul sur. Nici nu mă apropii bine, că toţi îmi urlă în cor: "Fiecare să stea la rând!". Nici nu mă aşteptam să fie altfel; dacă eram la secretariat la Facultate, intram fără probleme, dar, bolnavă fiind, nu mi-am riscat viaţa şi mi-am aşteptat cuminte rândul.
Deşi programul începea la 3, cocoana a catadicsit să apară la 3,30. Mda. Babele, nerăbdătoare, se înghesuie una în alta, care mai de care, lăudându-se fiecare cu boala ei şi cu reţeta kilometrică ce o are de primit. Mai că se bat şi în sacoşe: una din ele avea ceapă, una cartofi... nu ştiu sincer care ar fi câştigat: nu existau decât două variante, fie una murea din cauza mirosului fain de ceapă, fie una căpăta un permanent make-up mov, chiar în trend, de la cartofii aruncaţi cu ciudă. Adică cum, să intre ea prima? Păi ea are 80 de ani şi 37 de ani în câmpul muncii, merită să fie prima. Ehe heee, dar a doua are 82 şi 45 de ani de muncă. Apoi te pui matale cu aşa argumente? Eu ce să mai zic, îmi trag căciula pe urechi, îmi suflu' nasu zgomotos şi tuşesc după ultima modă: tare, să se audă. "Da' matale pentru ce ai venit?" De flori de măr, muică, de aia. I-auzi chestie, de plăcere... Cum de ce? "Pentru un concediu medical". "Ăştia tineri nu mai vor să muncească, cum se îmbolnăvesc, cum fuga la doctor". Fierb de nervi. Şi fierb. Până ajung la temperatură maximă. "Auzi, cucoană, ia mai lăsă-mă-n durerea mea şi vezi-ţi de ceapa matale". Este inutil să mai spun ce ochi a făcut mamaia. Mai avea puţin şi chema ambulanţa. Ce tupeu pe mine, fantastic, chiar... Pff... dar sincer, nu-i prima dată când mi se întâmplă să mă ia la rost o băbuţă necunoscută, care nu are ce face pe acasă şi care ajunge la doctor cu 7 ceasuri înainte de începerea programului.
Într-un final, după 10 babe şi 2 ceasuri de sprijinit pereţii, reuşesc să intru şi, spre disperarea mea, ies după maxim 5 minute. Că aşa se întâmplă întotdeauna: aştept o veşnicie şi când e rândul meu, mă expediază.
"Vezi, dragă, că n-ai murit dacă ai aşteptat puţin?" Vai ce gânduri neortodoxe mi-au venit în minte... Normal că am aşteptat "puţin", puţin ţi s-o fi părând ţie, care ai fost colegă de bancă cu Matusalem... De veghe în lanu' cu moşi şi babe... Asta-mi trebuie, dacă am răcit.
P.S. Le cer scuze tuturor doamnelor şi domnilor în vârstă pe care îi cunosc şi care s-ar putea simţi oripilaţi, dar asta e situaţia. Nu toate băbuţele şi nu toţi moşnegii sunt desprinşi din poveşti.
No comments:
Post a Comment