"Mă-ta" are cratimă!!!

     Că viața asta nu-i tocmai roz îmi e destul de clar. Clar îmi e și că zilnic, dar absolut zilnic, mă confrunt cu tâmpiți, cu așa-ziși oameni care nu și-au mai folosit de multă vreme lobii frontali… Și, colac peste pupăză, nu scap de chinuri nici măcar în mediul virtual care, se pare, e propice dezvoltării unor asemenea creaturi.

     Eu înțeleg că omu’ a părăsit peștera acum ceva timp, că a descoperit focu’, roata și alte instrumente folositoare care l-au propulsat, de-a lungul secolelor, către civilizație… Ce nu înțeleg e tendința, trendul, moda zilelor actuale, în care parcă nimeni nu mai știe să scrie sau să vorbească românește. Vorbitu’ ca vorbitu’, treacă de la mine că oricum verba volant, dar piticuțul meu de pe creier are o mare problemă cu partea a doua a  latinescului proverb. DA, fraților și surorilor, scripta manent, chiar dacă vreți sau nu. Și, dacă așa stă trebușoara, frații mei (vorba bine, slavă Cerului că n-am frați/surori așa ca unii/unele dintre voi), de ce mama dracului insistați în a vă exprima ca niște maimuțe abia coborâte din copac? Da, ca niște maimuțe… și nu, nu am treabă azi cu Darwin. De ce vă chinuiți în halul ăsta? Și, mai mult decât atât, de ce vă încântă sau vă face plăcere modul mizerabil în care alegeți să vă „exprimați“? Mai știu și că mare-i grădina Domnului, da’ parcă nici chiar așa.

     Da, suntem înconjurați de tehnologie; da, ne grăbim și suntem pe fugă mai mereu, dar până când? Mi s-a zis de multe ori că nu am toate țiglele pe casă, dar azi chiar nu mai pot și, în ciuda sentimentului că vorbesc la pereți, nu mă pot abține. Dacă tot aveți „smartfoane“, „aifoane“ și câte și mai câte scule de genu’, ce vă împiedică, drăguții mei bătuți în cap, să scrieți tot cuvântul, până la capăt? Că de, e cu „taciscrin“ și, în mod teoretic, puteți să scrieți mai ușor un mesaj. Ce rezolvați dacă vorbiți „codat“, în afară de a vă enerva, poate, partenerul de discuție. Mie sigur mi-ați provoca un atac de cord. Nu vă cere nimeni, Dumnezeule Sfinte, să folosiți diacritice… Ferească ăl de Sus de asemenea corvoadă că… doar nu mai sunteți în clasele I-IV, supravegheați de săraca doamnă învățătoare. Nu, sunteți super-mega-ultra șmecheri și nu vă puteți exprima decât prin cuvinte prescurtate, eventual fără vocale…pentru că, nu-i așa, ce-i prea mult strică.

     Ce-i, Doamne, cu moda asta? Ce-i cu maimuțărelile astea? Da’ chiar nu mai are nimeni simțu’ ridicolului? Ce dracu’ să răspund eu la întrebări, fiți atenți, la întrebări de genul „Cmz?/Cmf?“ Și anume „Ce mai zici/Ce mai faci?“ Să spun și eu „bn. u?“ (bine. tu?) După ce pierd câteva secunde încercând să elucidez misteru’ din triunghiul Bermudelor, mai trebuie să depun și un efort supraomenesc… să pot să-i răspund cretinului pe limba lui. Teoretic. Practic, refuz să răspund la o întrebare formată din 3 caractere/litere. Și, de-ar fi doar asta o problemă, ar fi bine. Dar nu, lumea bună e muuuuuult prea grăbită să îți spună „Mulțumesc“ sau chiar „Merci“. Nu, tu, fraierul care ai irosit 2 secunde ca să scrii cuvântul, trebuie să accepți varianta prescurtată, și anume „Multu“ (că na, pe net e greu cu ț-urile). Ai grijă numai, amice, să nu rămâi ca capra-n faruri (da, cacofonie, știm) când ea îți spune „pwp“; vezi matale că aia înseamnă că „te-o țucat“. Și mai multă grijă să ai când îi răspunzi, fii atent la ce față zâmbitoare îi trimiți, să nu bagi gagica în ceață, că treaba cu „emoticoanele“ e pentru avansați, s-ar putea să nu știe prea multe. Că „emoticonu’“ presupune o oareșcare interpretare. Nu ca la cursu’ de hermeneutică, da’ pentru găina cu un singur neuron pe moarte, tot e o piatră de moară.

     Așa că, vă rog… stimați utilizatori/stimate utilizatoare ai/ale „smartfoanelor“, vă rog, „nagivatorilor înrăiți“ ai Internetului care sunteți, faceți un pustiu de bine și scrieți corect românește. Vă promit că nu o să vă dispară rețeaua wi-fi, că nu o să vă lase bateria și că tresele de pe umeri vor rămâne la locul lor. Nu va spune nimeni despre voi că sunteți „snobi“, „hipsteri“ sau „hateri“. Pentru că, la urma urmei, ăsta-i miezu’, nu? Asta vă doare, felul în care vă percep alții. Lăsați prostiile la o parte și folosiți toate literele tastaturii, virtuale sau nu. 

     Și, ca să nu uit, „mă-ta“ are cratimă. Dacă înjurați, înjurați cum trebuie!